Nanomaterialele: abordarea de la caz la caz a aspectelor de siguranță în cazul tehnologiilor inovatoare

Nanotehnologia înregistrează astăzi progrese majore și are potențialul de a facilita progrese tehnologice „revoluționare” și de a revitaliza creșterea economică. Ca recunoaștere acestui fapt, Comisia Europeană a adoptat o comunicare privind a doua revizuire a cadrului de reglementare a nanomaterialelor, care include, de asemenea, planurile Comisiei de a îmbunătăți legislația UE, astfel încât să asigure utilizarea în siguranță a nanomaterialelor.

Comunicarea evidențiază diversitatea nanomaterialelor, variind de la materiale care se folosesc în viața de zi cu zi și care au fost utilizate în condiții de siguranță de mai multe decenii (de exemplu, în pneuri sau ca anticoagulante în alimente), până la materiale industriale foarte sofisticate și terapii antitumorale. Există o cantitate tot mai mare de informații cu privire la riscurile nanomaterialelor, care sunt dificil de generalizat și care justifică realizarea unor evaluări ale riscurilor specifice.

Prin urmare, în locul unei abordări uniforme a tuturor nanomaterialelor, pentru evaluarea riscurilor ar trebui aplicată metoda de la caz la caz, folosind strategii bazate pe indicii ale potențialelor riscuri, fie în ceea ce privește expunerea, fie pericolul. Comunicarea a fost prezentată în comun de către comisarii europeni Antonio Tajani, Janez Potočnik, John Dalli și Máire Geoghegan-Quinn.

Nanomaterialele necesită a fi evaluate

În lumina cunoștințelor actuale și a avizelor comitetelor științifice și consultative ale UE și ale evaluatorilor independenți ai riscurilor, nanomaterialele sunt similare produselor/substanțelor chimice uzuale, în sensul că unele pot fi toxice, iar altele nu. Eventualele riscuri sunt legate de nanomaterialele și utilizările specifice. Prin urmare, nanomaterialele necesită o evaluare a riscurilor, care ar trebui efectuată de la caz la caz, utilizând informații pertinente. Actualele metode de evaluare a riscurilor sunt aplicabile chiar dacă clarificarea unor aspecte specifice ale evaluării riscurilor este încă necesară.

Provocările importante sunt legate în principal de stabilirea metodelor și a instrumentelor validate pentru detectarea, caracterizarea, analizarea, completarea informațiilor cu privire la riscurile nanomaterialelor și de dezvoltarea de metode pentru a evalua expunerea la nanomateriale.

Comisia lucrează în prezent la metodele de detectare, măsurare și monitorizare a nanomaterialelor și la validarea acestora pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a definiției.

REACH este cadrul optim pentru gestionarea aspectelor care privesc nanomaterialele

În general, Comisia are în continuare convingerea că REACH reprezintă cel mai bun cadru posibil pentru gestionarea riscurilor prezentate de nanomateriale, atunci când acestea apar sub forma unor substanțe sau amestecuri, însă pentru nanomateriale s-au dovedit necesare cerințe mai specifice. Comisia preconizează modificări ale unor anexe ale REACH și încurajează ECHA să dezvolte în continuare orientări pentru înregistrările de după 2013.

Etapele următoare

În scopul de a îmbunătăți disponibilitatea informațiilor privind nanomaterialele, Comisia va crea o platformă internet cu referințe către toate sursele de informații relevante, inclusiv registre la nivel național sau sectorial, în cazul în care ele există. În paralel, Comisia va lansa o evaluare a impactului pentru a identifica și dezvolta cele mai adecvate mijloace pentru a spori transparența și pentru a asigura supravegherea în materie de reglementare, inclusiv o analiză aprofundată a nevoilor de colectare de date în acest scop. Această analiză va include nanomaterialele care în prezent nu sunt cuprinse în sistemele actuale de notificare, înregistrare sau autorizare.

Context

Nanomaterialele sunt materiale care au adesea proprietăți specifice din cauza dimensiunii mici a particulelor. Piața mondială a nanomaterialelor este estimată la 11 milioane de tone, având o valoare de piață de 20 miliarde EUR. În Europa, numărul actual al locurilor de muncă directe în sectorul nanomaterialelor este estimat la 300 000 – 400 000. Este în continuare dominată de materiale care au fost folosite de mai multe decenii, cum ar fi negrul de fum (utilizat în principal în industria pneurilor) sau silicea amorfă sintetică (utilizată într-o mare varietate de aplicații, incluzând pneuri, ca umplutură pentru polimeri, dar și în pasta de dinți sau ca anticoagulant în pulberi de uz alimentar).

În ultimii ani, au fost dezvoltate numeroase noi aplicații ale nanomaterialelor. Ele includ o serie de produse de consum cum ar fi filtre UV în cremele de plajă și materiale textile care împiedică formarea mirosurilor. Cu toate acestea, există, de asemenea, multe aplicații medicale și tehnice, cum ar fi terapiile antitumorale, bateriile litiu-ion care pot furniza energie automobilelor electrice sau panourile solare. Respectivele aplicații au potențialul de a genera progrese tehnologice importante și, prin urmare, nanomaterialele au fost identificate ca o tehnologie generică esențială. Se estimează că valoarea globală a pieței produselor bazate pe nanotehnologie va crește de la 200 miliarde EUR în 2009 la 2 000 miliarde EUR până în 2015.

Beneficiile nanomaterialelor variază de la aplicații salvatoare de vieți în medicină, la aplicații generatoare de inovații și la simple îmbunătățiri ale produselor de consum. De asemenea, riscurile și expunerea lucrătorilor, a consumatorilor și a mediului diferă în mare măsură, de la absența totală a riscurilor, până la riscuri potențiale care trebuie să fie abordate. Uniunea Europeană dispune de instrumentele necesare pentru a se concentra asupra riscurilor specifice.(Comisia Europeană).