Industria construcţiilor de maşini în Uniunea Europeană (III)

Industria constructoare de maşini (CM) necesită mai puţin capital decât alte industrii prelucrătoare,deşi nu este o industrie cu salarii mici (forţa de muncă are o importanţă foarte mare, deoarece, aici, calitatea este mult mai importantă decât cantitatea).

1. Trend-urile pieţei

Regionalism

Industria constructoare de maşini este o industrie caracterizată de o diviziune a forţei de muncă foarte sofisticată. Numeroase subsectoare sunt furnizori pentru alte companii din industrie, iar specializarea este o cerinţă necesară pentru conceperea şi producţia componentelor de înaltă tehnologie, care conduc la obţinerea calităţii şi performanţelor produselor finale, care sunt vândute pe piaţa globală şi creează reputaţia producătorilor europeni. CM a fost, întotdeauna, o industrie mai puţin mobilă şi mai puţin concentrată din acest motiv.

Cele mai vechi 15 ţări ale Uniunii Europene prezintă o concentrare mai mare de R&D (cercetare-dezvoltare), marketing şi vânzări, în timp ce afiliatele lor estice şi alte companii independente din centrul şi estul Europei sunt intensive în producţie şi tehnologii mecanice. Acest lucru reflectă tiparul de specializare, deşi nu este general valabil.

Schimbări structurale în urma globalizării

Reţelele de producţie internaţionale au devenit importante de la sfârşitul anilor ’80. Relocarea producţiei în alte ţări este determinată de diferenţele salariale, lipsa de bariere tarifare, apropierea de clienţii cei mai importanţi.

În general, două mari obiective sunt urmărite prin relocare:

• Strategic: Acces pentru a explora mărimea şi po­­tenţialul de creştere al unei pieţe;
• Eficienţa prin cost: Exploatarea avantajelor comparative pentru producţie.

Opţiunea strategică este aplicată, în general, de companiile mari şi are un impact negativ asupra producătorilor locali de dimensiuni mai mici. De aceea, companiile mici se concentrează pe pieţe nişă: nevoi locale, soluţii persona­lizate şi servicii adiţionale.

Multe companii internaţionale şi-au întărit poziţia pe piaţa Europeană, mai ales companii din SUA, China,  Coreea şi Japonia. Deşi majoritatea au ca obiectiv să se integreze pe piaţa Europeană, investiţiile chineze sunt privite cu mai mult scepticism, întrucât se crede că obiectivul principal este să aibă acces la tehnologiile dezvoltate aici, pentru a le importa în China şi pentru a-şi îmbunătăţi competitivitatea.

O realiniere strategică este evidentă încă de la începutul anilor ’90, urmând acest tipar de specializare de care vorbeam mai devreme. Ingineria de sisteme devine o arie importantă, care contribuie semnificativ la competitivitatea Uniunii Europene. Întrucât serviciile tehnice necesită cunoştinţe bogate din diverse domenii, precum şi coope­rarea dintre specialişti, producătorii europeni s-au diferenţiat faţă de cei internaţionali la acest capitol.

Pentru furnizori, aceasta a însemnat o cerere de a crea reţele diversificate, cu specialişti din toate domeniile, pentru a oferi o gamă largă de soluţii complementare şi pentru a fi recunoscuţi ca « furnizori de soluţii ».

CM este o industrie care se bazează foarte mult pe proximitatea faţă de clienţi. De aceea, relocările anumitor industrii (cum ar fi cea textilă) au avut efecte puternice asupra producătorilor CM, care au trebuit să îşi ajusteze reţelele de producţie. Numărul de locuri de muncă s-a diminuat, iar veniturile din acest sector au scăzut considerabil.  În schimb, proximitatea faţă de industriile din domeniile construcţiilor, automotive şi chimice rămâne un factor important, ce contribuie la veniturile industriei şi la competitivitatea internaţională.

Reguli şi legislaţie

Cu reguli din ce în ce mai stricte în ceea ce priveşte protecţia mediului, companiile sunt forţate să reducă capacităţile şi să suporte costuri mai mari pentru energie.

Firmele mai mici au o putere de negociere redusă în ceea ce priveşte furnizorii de componente cheie, care sunt, de obicei, companii mari, globale. Acestea prioritizează companiile de volum şi le oferă discounturi mari, care nu sunt accesibile  IMM-urilor. Aceasta e o problemă foarte mare pentru companiile de maşini-unelte europene, care  sunt în proporţie de 80% IMM-uri.

2. Profitabilitate

Performanţa economică şi profitabilitatea industriilor CM a fost analizată folosind indici precum rata de operare sau costul muncii pe unitate. Concluziile arată că industria prezintă, încă, valoare adăugată, însă mai mică decât în SUA, Japonia sau China.

În ceea ce priveşte competitivitatea preţurilor, EU prezintă, din nou, un dezavantaj.  Japonia, de exemplu, şi-a crescut competitivitatea prin preţ, prin scăderea salariilor ca urmare a crizei. În acest timp, în SUA şi în UE salariile creşteau. În SUA însă, costurile de operare sunt mai reduse.

Deşi s-a crezut că productivitatea scăzută a UE este cauzată de diferenţele regionale şi eterogenitatea pieţei, s-a observat că aceeaşi diferenţă de productivitate există şi dacă se compară Germania (cea mai productivă ţară europeană) cu SUA sau Japonia.

3. Performanţă

CM din Europa este, îndeosebi, puternică în sectorul maşinilor personalizate şi în pieţele de nişă, jucând un rol important în capacitatea de inovare a sectoarelor de producţie. Cu o competiţie globală accentuată, ciclul de viaţă al multor produse s-a scurtat, necesitând mai multe investiţii în cercetare, dezvoltare şi inovare.

Consiliul pentru Competitivitate al Uniunii Europene a recunoscut importanţa strategică a industriilor mecanince în Europa, declarând că acestea au un rol central în viitorul Europei.

Deşi cheltuielile legate de R&D în Europa par să fie în scădere, Comisia Europeană explică motivul acestei situaţii: companiile europene au investit mai mult în afara Europei decât au investit companiile străine in Europa. Asta nu înseamnă că datele colectate nu influenţează în mod pozitiv companiile Europene.

În ceea ce priveşte licenţele şi patentele, EU este cu mult înaintea Statelor Unite sau Japoniei (datorită, în mare parte, contribuţiei Germaniei, Franţei şi Italiei), ceea ce confirmă cele spuse mai înainte.

4. Concluzii

Schimbările structurale contribuie la competitivitatea Europei în industria CM prin consolidările cauzate, în special, de globalizare şi de competiţia internaţională, care au condus la specializări, economie de scară şi putere de negociere crescută. Pe de altă parte, competitivitatea în domeniul preţurilor este scăzută, din cauza costurilor mari şi a productivităţii  muncii mai redusă faţă de pieţele competitioare (SUA, Japonia). În ceea ce priveşte inovaţia, UE este lider şi reflectă poziţia competitivă de excepţie la nivel internaţional.