Conferinţa „Studiul CME: Finanţarea rezilienţei sporite a sistemului energetic” cu tema: „Provocări şi soluţii”. Sinteza evenimentului

Conferinţa „Studiul CME: Finanţarea rezilienţei sporite a sistemului energetic” cu tema: „Provocări şi soluţii”. Sinteza evenimentului

Evenimentul cu titlul de mai sus a avut loc pe data de 11 mai a.c. la sediul Bibliotecii Centrale a Universităţii Politehnica Bucureşti sub forma unui atelier şi a avut ca scop principal diseminarea în România a raportului finanţat de Consiliul Mondial al Energiei (CME) în cadrul programului de studii pentru anul 2016. Raportul reprezintă continuarea celui din 2015 și se concentrează pe celelalte 2 categorii de riscuri (riscul cibernetic și cel legat de relația apă-hrană–energie) în afara categoriei riscurilor de vreme extremă, discutat în cadrul unui eveniment similar organizat de CNR-CME pe 31 martie 2016.

Moderatorul atelierului a fost dl. prof. Virgil Mușatescu, consilier CNR – CME, iar participanții au fost specialiști din domeniu, reprezentanți ai unor ministere a căror activitate este legată de tema propusă, ai Academiei Române, cadre didactice din Universitatea Politehnica București, consilieri și membri CNR-CME.

Atelierul a debutat prin prezentarea studiului din anul 2016 de către moderator. Pe scurt, raportul scoate în evidenţă faptul că studiul se concentrează pe impactul unor riscuri noi: cel cibernetic și cel legat de relația apă-hrană–energie. Necesitatea unei astfel de analize rezidă în faptul că numărul de astfel de evenimente în ultimii ani a crescut foarte mult. În consecinţă, studiul examinează soluţiile tehnice şi de proiectare pentru dezvoltarea unor sisteme energetice reziliente şi se sugerează cum trebuie încorporate riscurile aferente în evaluări tehnice şi financiare pentru dezvoltarea unei infrastructuri mai sigure. În final, raportul arată cum modelele financiare şi natura investiţiei trebuie să se adapteze pentru extinderea mecanismelor necesare de reziliență. 

Pentru clarificarea noţiunilor, s-a făcut o analiză succintă a conceptului de reziliență, reamintindu-se definiția acestei noţiuni aplicată sistemelor energetice sub forma: Reziliența unui sistem energetic este proprietatea de a se opune scoaterii sale din starea normală de funcţionare sub acţiunea unei perturbaţii exterioare şi de a reveni rapid la starea normală de funcţionare după ce perturbaţia exterioară care a acţionat asupra sa a fost înlăturată.

În privința riscului cibernetic, trebuie remarcat că internetul si tehnologiile de comunicare au schimbat multe aspecte ale sectorului energetic, în mod special prin:

- creșterea digitalizării;

- marirea eficienței operării și funcționării;

- managementul superior al rețelelor electrice și de conducte.

 

În acelaşi timp, o dată cu beneficiile au crescut vulnerabilităţile, în mod special asupra sistemelor integrate de management. Acestea pot duce la pierderea controlului echipamentelor cheie, ceea ce poate avea consecințe dramatice în lumea fizică: avarii, incendii, explozii, răniri, proastă funcționare, daune cu impact semnificativ asupra sistemului energetic, asupra comunităților locale și asupra economiei, în general.

 

Studiul din 2016 constată următoarele:

1. Amenințările cibernetice sunt printre preocupările de vârf ale managerilor energetici, în mod special în țări cu infrastructură matură (America de Nord, Europa). E nevoie de o cultură corporatistă de înțelegere a riscului cibernetic și în afara departamentelor IT.

2. Creşterea interconexiunilor și a digitalizării sectorului energiei (inclusiv smart grids, echipamente smart, consumatorii-producători – prosumers- etc.) și rolul său vital în funcționarea unei economii moderne fac sectorul energetic o țintă preferată, ceea ce duce la creșterea complexităţii managementului riscului cibernetic.

3. Atacul cibernetic are potenţialul de a trece de pe tărâmul virtual în lumea fizică putând cauza defecțiuni operaţionale masive asupra activelor energetice.  În mod special, marile infrastructuri centralizate au risc ridicat din cauza efectului de domino care poate afecta centrale nucleare, termice sau hidroelectrice, rafinării etc.

4. Promotorii şi comercianții de tehnologie pot juca un rol decisiv în întărirea rezilienței infrastructurilor. Aceste firme trebuie să fie sigure că livrează tehnologii care au standarde de securitate înglobate în produsele lor.  Altfel, sistemele de management și achiziție de date pot întâmpina atacuri cibernetice  și crește vulnerabilitatea operațiilor energetice la aceste atacuri.

5. În acest moment, informaţia legată de acest risc este insuficientă (între membrii industriei energetice și între sectoarele industriale în sine).  De asemenea, între cei interesați (stakeholders) fie privați, fie publici în intregul sector. Conștientizarea vulnerabilităților cibernetice trebuie să facă parte dintr-o strategie eficientă. Eroarea umană poate fi un factor cheie în succesul atacurilor cibernetice. 

6. Asigurarea cibernetică este doar unul dintre mecanismele de transfer a riscului și de  externalizare a eventualelor pierderi financiare, însă industria asigurărilor trebuie să continue în dezvoltarea de instrumente care să se adreseze potențialelor pierderi catastrofale și a complexității continue a riscului cibernetic. Fiind un risc emergent, există date istorice limitate, ceea ce restricționează maturitatea pieței de asigurări. 

În urma acestor constatări generale, s-au identificat și implicațiile pe care le are această categorie de riscuri asupra sistemului energetic și anume:

  • Sectorul energetic trebuie să abordeze sistematic riscul cibernetic pe întregul său lanț de transformări, să îmbunătățească protecția sistemelor și să limiteze efectele de domino care pot apărea. Este însă evident că măsurile care solicită acest tip de protecție, în mod special cele care implică interconexiuni, sunt mai dificil de implementat și cer cooperare crescută între părți. Atenție la piata internă care, prin integrare, devine din ce în ce mai complexă.
  • Companiile trebuie să implementeze măsuri de prevenire, detectare şi răspuns la amenințările cibernetice cuprinzând măsuri tehnice (securitate pentru hardware și software, pentru structurile fizice, cum ar fi limitarea accesului la centrele de date), ca și măsuri de reziliență umană bazate pe o cultură ciber robustă în interiorul și în afara organizației.
  • Dacă sectorul energiei implementează măsuri de protecție împotriva riscului ciber şi de creștere a rezilienței, comunitatea financiară și cea a asigurărilor vor putea acoperi daunele la prețuri acceptabile. Impactul se simte nu numai asupra sectorului, ci și asupra intregii economii și chiar a statului.  Întrucât tehnologia IT și amenințarile ciber se schimbă cu rapiditate, asigurătorii  sunt confruntați cu provocarea de a evalua corect impactul atacurilor, iar datele istorice nu mai sunt suficiente.  Sectorul energetice trebuie să conlucreze, să actualizeze aceste date, să clarifice unde asigurarea este necesară și să lucreze cu asigurătorii pentru dezvoltarea unor noi produse.

 

Raportul prezintă un număr de 12 studii de caz și propune un număr de recomandări pentru diminuarea acestui risc:

  • Pentru sectorul financiar și de asigurări: Trebuie să-şi adapteze securitatea pentru a răspunde la riscul cibernetic. Sectorul trebuie să lucreze cu industria energetică pentru a mări conștientizarea acestui risc, să dezvolte produse specifice de asigurare, să întărească piața de asigurari și să sprijine sectorul energetic în determinarea și colaterizarea datelor critice cu risc.  Sectorul trebuie să se informeze mereu asupra evoluţiei tehnologiei pentru că aceasta dă indicații asupra riscurilor asigurate. Riscurile ciber trebuie acoperite întâi cu instrumente existente, dar trebuie adaptate acolo unde e necesar, de exemplu, prin corecta evaluare sau limitare, odată cu focusarea pe managementul riscurilor acumulate. În sfârşit, sectoarele financiar şi de asigurări trebuie să răspundă noilor necesitați de reglementare.
  • Pentru companiile din energieTrebuie să vadă riscurile ciber drept riscuri ale activității de bază, să le evalueze corespunzator, să înțeleagă care sunt cele specifice companiei și să construiască puternice strategii de reziliență, tehnice și de personal. Ele trebuie să lucreze pentru creşterea constientizării de către grupurile interesate (stakeholders) a impactului atacurilor cibernetice și să integreze comunitatea energetică în măsurile de creștere a rezilienței.
  • Pentru guverneTrebuie să sprijine răspunsurile puternice din partea companiilor la riscul ciber prin stimularea introducerii de standarde sau să impună reglementări specifice. Totuşi, cerinţele de reglementare și de raportare nu trebuie să devină copleșitor de complexe pentru acest risc dinamic. Guvernele trebuie să sprijine schimbul de informații între țări, sectoare și în interiorul industriei energiei și să îmbunătațească cooperarea internaţională privind cadrul de securitate cibernetică.
  • Pentru companiile IT care servesc sectorul energetic: Trebuie să integreze elemente de securitate când dezvoltă tehnologiile proprii și să lucreze cu sectorul energetic. Pentru folosirea ultimelor tehnologii pentru monitorizarea naturii atacurilor cibernetice.
  • Pentru asociațiile industriale: Trebuie să sprijine și să stimuleze schimbul de informații și să adopte cele mai bune practici, să conducă evaluări proprii și să ajute companiile și sectorul în a dezvolta o cultură robustă şi activă în privința riscului ciber. 

 

În privința relației apă – hrană – energie, raportul precizează că, conform ONU, în 2030, va exista un deficit de cca 40% în privința apei necesare.  Apa este o necesitate zilnică: pentru băut, creșterea și procesarea hranei, pentru igienă și sănătate publică și producția de bunuri, la care se adaugă cantitatea cerută pentru lanțul energetic.

Legatura apă-hrană-energie ca termen descrie interdependențele și – uneori – cererile concurențiale dintre consumul/utilizarea apei și producția de energie şi hrană – un element care declanșează provocări economice şi sociale între numeroaselor grupuri intereste (stakeholders).

Tehnologiile care fac infrastructura energetica mai rezilientă la riscurile ridicate de legatura apa-hrană-energie (AHE) cresc costul de dezvoltare. Astfel, rezilienţa crescută – conform AIE – solicită investiții cumulative globale estimative de US$ 48–53 tril. până în 2035.

Deci, magnitudinea finanțării necesare este semnificativă, iar guvernele singure nu pot acoperi această sumă și – de aceea -  sectorul privat trebuie să joace un rol crucial in rezolvarea acestei provocări.

 

Principalele constatări ale studiului sunt următoarele:

1. Energia este cel de al doilea cel mai mare consumator de apă dulce, după agricultură. Apa e folosită  pe tot lanțul de transformări energetice în producerea primară (cărbune, petrol, gaz, biocombustibil), ca și în generarea de energie electrică: 98% din energia electrică produsă acum în lume necesită apă.

2. Riscurile puse de relația AHE vor deveni din ce în ce mai semnificative din cauza cererii sporite de apă, hrană și energie.  Mai mult, unele dintre regiunile care sunt acum sub stresul lipsei de apă vor vedea o dezvoltare economică semnificativă, creștere a populației combinată cu schimbări îin modelul de consum și o concentrare mare a populației și infrastructurii în zone critice, intensificând aceste riscuri.

3. Pe langă acestea, se constată o creștere a incertitudinii privind disponibilitatea şi calitatea apei dulci datorată impactului schimbărilor climatice, mărirea temperaturii și acidificarea oceanelor și cresterea frecvenței evenimentelor de vreme extremă. 

4. În studiul ANALYSIS IN NATURE CLIMATE CHANGE se arată că, în perioada 2014-2069, reducerile în disponibilitatea apei ar putea impacta 2/3 din cele 24 515 de hidrocentrale și peste 80% din cele 1427 termocentrale evaluate.

5. În multe cazuri, se constată o necunoaștere a acestei problematici și o lipsă a instrumentelor de modelare care să reflecte corespunzător riscurile  ridicate de AHE. Aceste riscuri pot fi asociate cu efecte economice mari: în 2015, hidrocentralele din Brazilia au avut pierderi de peste US$4.3 mrd. din cauza secetei și a măsurilor de raționalizare.

6. Riscurile puse de relația AHE sunt mărite prin lipsa unei gestiuni eficiente a apei cum ar fi drepturile clar definite între utilizatorii competitori, prețuri corecte şi aranjamentele comerciale.

7. Cooperarea transfrontalieră este o chestiune cheie. 261 bazine transfrontaliere acoperă 45% din suprafața uscatului, servesc 40% din populaţia lumii și asigură 60% din volumul de apă dulce al planetei. Aceast lucru afectează operarea infrastructurii energetice planificate şi propuse, deci e necesar să ne asiguram că există un cadru corect de management al cursurilor transfrontaliere.

 

Recomandările făcute de studiu cuprind în principal următoarele:

  • Dezvoltatorii de proiecte trebuie să fie capabili să înteleagă mai bine ”amprenta de apă” a tehnologiilor energetice considerate pentru a reduce riscurile potențiale ale activelor ”eșuate” (”stranded”).
  • Evaluarea riscului trebuie să reflecte o înțelegere integrală a riscurilor sistemice pe termen lung prin incorporarea diferitelor scenarii climatice şi hidrologice în analizele financiare.
  • Lipsa de apă trebuie luată în considerare și – unde e posibil – prețuită /evaluată corespunzător pentru a stabili un profil de risc corect care să reflecte contextul local.  Dacă nu se poate folosi niciun preț de piață, companiile pot folosi un preț ”umbră” al pieței. 
  • Trebuie realizat un cadru legislativ și de reglementare transparent și predictibil pentru a promova soluții eficiente care să echilibreze consumatorii concurențiali și să asigure certitudinea investițiilor. Guvernele trebuie să îmbunătățească monitorizarea și să implementeze o guvernanță sănătoasă a apei pentru a facilita planificarea unei infrastructuri energetice reziliente prin reducerea riscului unor politici neprevăzute sau a unor schimbări în reglementare privind folosirea apei. Asta necesită managementul corect al întregului bazin al râului.
  • Pot fi luate măsuri de minimizare ale costurilor și de stabilizare a veniturilor pentru reducerea riscurilor. Instituțiile financiare și de asigurare trebuie să ofere instrumente financiare care să adreseze impactului vremei adverse, lipsei de apă și volatilitații prețului energiei, combinate cu opriri neplanificate. Aceste  produse nu sunt încă utilizate de către toată industria însă pot reduce impactul riscurilor provenite din penuria de apă. Ele pot ajuta la stabilizarea volatilității venitului și reduce riscurile pentru investitori.

În continuare, doamna Luminița Ghiță, director în Ministerul Mediului, a făcut o prezentare largă a condițiilor în care va trebui ca sectorul energetic să funcționeze în viitorii ani, explicând noțiunea de sustenabilitate conform documentelor ONU prin detalierea țelurilor mileniului (”millenium goals”). Trecând prin observația că - conform legii entropiei (revelată la nivelul sistemelor economice de Georgescu – Roegen) - tendința este de mărire a dezordinii în toate sistemele: economic, social și de mediu, doamna Ghiță a subliniat faptul că omul – ca specie – are un dublu impact: din nefericire, distruge mediul și, în schimb, trebuie să acționeze ca protector al acestuia.  A scos – totodată – în evidență importanța inițiativei ONU ”energie durabilă pentru toți”. Pe baza acestei inițiative, România trebuie să-și stabilească o serie de priorități. Organismul care lucrează la acestea este un Comitet Interministerial.

Totodată, Academia Română a elaborat o strategie de dezvoltare însă aspectele de mediu – conform opiniei doamnei Ghiță - nu sunt luate în considerare la nivelul dorit, cu atât mai mult cu cât - așa cum s-a văzut și din studiul CME – riscul de mediu este unul din cele mai importante în analiza rezilienței infrastructurilor, inclusiv a celei energetice. Conform Strategiei de Dezvoltare Durabilă elaborată de Ministerul Mediului în 2008, trebuia înființat un Departament de Dezvoltare Durabilă sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului. Din nefericire, acest lucru nu s-a realizat, iar rolul său a fost preluat de Comitetul Interministerial. În acest context, trebuie înțeles că țintele acceptate la nivelul UE sunt doar parțiale, dezvoltarea durabilă însemnând mai mult.

Printr-o reziliență superioară crește și securitatea în alimentare cu energie. În acest context, dl prof. Filip Cârlea a prezentat eforturile Academiei Române pentru realizarea unei Strategii de Dezvoltare a României pentru viitorii 20 de ani. Lucrarea este chintesența rezultatelor a 13 proiecte de cercetare, în cadrul cărora proiectul 3 a abordat securitatea și eficiența energetică. Obiective urmărite de proiect în cadrul primei faze (vol I, 2015) au fost:

- punerea în valoare a potenţialului on-shore de gaze naturale şi petrol;

- valorificarea potenţialului resurselor energetice din Marea Neagră;

- dezvoltarea capacităţii şi fiabilităţii sistemului naţional de transport al gazelor naturale, pentru a deveni capabil să se cupleze la cele mai importante proiecte regionale ale UE;

- creşterea capacităţii strategice de stocare a resurselor de gaze naturale pe teritoriul României;

- dezvoltarea infrastructurii naţionale în domeniul petrolier, cu relevanţă în plan regional;

- clarificarea rolului pe care sectorul carbunelui îl are, în continuare, în mixtul energetic naţional;

- consolidarea capacităţii de producere a energiei în centrale hidroelectrice, ţinând seama de necesarul de putere de echilibrare în sistem;

- proiectarea strategică a contribuţiei sectorului nuclear, România jucând un rol important în clubul ţărilor UE care susţin energia nucleară;  

- dezvoltarea unor politici pe termen mediu şi lung în domeniul eficienţei energetice, unde potenţialul este mare, dar încă insuficient pus în valoare;

- stimularea consumului de energie electrică, definirea rolului surselor regenerabile de energie în cadrul sistemului energertic naţional;

- profilarea tehnologică a României în sectorul energetic, bazată pe reţele inteligente, tehnologie informatică etc.

Analiza a continuat în celelalte 2 faze de cercetare (2016 și 2017) a căror rezultate au fost adunate în volumele 2 și 3 (părțile 1 și 2), unde s-au urmărite problematici ca:

- Evoluţia pieţei de energie și integrarea României în piaţa internă de energie a Uniunii Europene;

- Mecanisme concurenţiale versus mecanisme reglementate;

- Prognoza capacităţilor de producţie din România;

- Evaluarea eficienţei energetice;

- Eficienţa energetică în procese de producţie, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice;

- Sistemul de alimentare cu energie termică

- Prognoza evoluţiei consumului de energie termică din surse centralizate

- Sărăcia energetică – problemă de securitate naţională

 

Concluzia schiței de strategie pentru sectorul energetic a fost legată de constatarea că obiectivele strategice fundamentale, transpuse în priorităţi de acţiune în sectorul energetic sunt securitatea energetică, competitivitatea pieţelor de energie şi sustenabilitatea ecologică. Aceste obiective trebuie să se regăsească în principii politice, economice şi de guvernanţă energetică prin: deschiderea reală a pieţelor europene de energie, valorificarea resurselor naţionale prin tehnologii avansate, eficientizarea sistemului energetic naţional, managementul superior al folosirii energiei, separarea rolului statului de arbitru şi administrator al sectorului energetic de cel de proprietar, profesionalizarea actului de guvernanţă energetică, predictibilitatea şi stabilitatea reglementărilor în domeniul energiei.

În privința obiectivelor strategice ale dezvoltării sustenabile a României, în termeni calitativi şi cantitativi valorici, ţinând seama de necesitatea posibilităţii particularizării lor pe intervalele: 2018-2020; 2021-2028; 2028-2038 pe pilonii economic, social şi ambiental, în interdependenţa acestora şi cu evidenţierea priorităţii specifice pentru fiecare. Ca exemplu: ca urmare a creşterii inegalităţilor sociale intra- şi interţări, problema reducerii decalajelor în acest domeniu, a devenit practic o ţintă la nivel naţional, inclusiv pentru FMI (reducerea sărăciei, îndeosebi a celei externe). Trasee şi ţinte posibile în funcţie de priorităţile stabilite, previziuni ale indicatorilor relevanţi, specifici fiecăreia dintre capitolele Strategiei, pe perioadele anterior menţionate, îndeosebi în ceea ce priveşte indicatorii de rezultat (PIB total, per capita, producţie comerţ exterior, în termeni fizici şi valorici, structuri sectoriale şi teritoriale etc.) şi de costuri, input-uri de tipul resurselor umane, capital antropic şi natural,

S-au generat 3 scenarii (cu accent pe scenariul realist), politici, instrumente, mecanisme şi măsuri de control orientate către realizarea obiectivelor strategice, ţintelor şi previziunilor elaborate pentru fiecare domeniu, inclusiv pe baza unei guvernări bune/eficiente, a parteneriatului public-privat şi a promovării intereselor României, în contextul integrării în UE şi al globalizării, a unei mai bune şi echitabile complementarităţi dintre investiţiile (capitalul) naţional şi cel străin din România.

O importanţă deosebită o au politicile privind specializarea inteligentă, industrializarea bazată pe inovare şi cunoaştere, prezervarea şi eficientizarea, gradul de ocupare, şomajul, investiţiile, precum şi de eficienţă economico-socială şi competitivitate (productivitatea muncii, a resurselor materiale, eficienţa economică şi financiară, a datoriei publice, totale, interne şi externe);

În sfârșit, s-a analizat interdependenţa dintre bunăstare, calitatea vieţii şi factorii economici, sociali, tehnologici şi ambientali, de sprijin inclusiv din punctul de vedere regional şi al categoriilor de vârstă şi socio-profesionale.

Domnul prof. Victor Vaida nu a putut participa fizic la eveniment, însă a trimis o prezentare conținând opinia dânsului asupra subiectului discutat. Aceste opinii au fost puse în discuție de către dl prof. Filip Cârlea. În cadrul prezentării, dl Vaida lansează o serie de întrebări legate de posibilitățile de obținere a unei reziliențe sporite a sectorului românesc al energiei:

  • Care sunt în prezent, dar și pe termen mediu și lung, situațiile deosebite și cazurile posibile de schimbare din SEN? Ce măsuri ar trebui luate, pentru a trece peste evenimentele deosebite și a se adapta la schimbări?
  • Are SEN în prezent o structură flexibilă, care să-i permită trecerea peste evenimentele deosebite și adaptarea la schimbări? Care este această structură flexibilă a SEN?
  • Există  în prezent și în perspectivă  în România condițile necesare pentru realizarea și susținerea acestei structurii flexibile a SEN?

 

Conform opiniei dlui Vaida, pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie plecat de la o analiză a situației actuală a SEN. În acest scop, dânsul definește obiective majore pe care le consideră esențiale pentru funcționarea și dezvoltarea corectă a SEN:

a) Siguranța în funcționarea SEN trebuie să fie prioritară față de piața de energie electrică și față de problemele de mediu;

b) Siguranța în funcționare a SEN este parte importantă a securității energetice, iar aceasta e parte a securității naționale;

c) Resursele energetice și energia electrică sunt factori cheie, pentru obținerea unei creșteri economice sustenabile și a bunăstării generale.

 

Evenimentele deosebite afectează în principal producția  și sistemul de transport energiei electrice, unde efectele pot fi majore. De aceea, structura flexibilă a SEN trebuie să cuprindă în principal:

1) o structură flexibilă de producere a energiei electrice;

2) un sistem de transport consolidat (grad ridicat de interconectare de cel puțin 10 %, azi fiind de 7-8 %).

 

În opinia dlui Vaida, caracteristicile principale ale situației actuale a SEN:

1. Structura actuală de producere energie electrică (mixtul energetic), obținută prin restructurarea SEN, este suficient de elastică, dar nu asigură funcționarea eficientă a pieței de energie electrică și dezvoltarea  necesară a capacităților de producție.

2.  Sistemul de transport intern și transfrontalier este insuficient consolidat, pentru a permite funcționarea în siguranță a SEN și participarea în condiții optime, la viitoarea piața unică europeană de energie electrică.

3.  Volumul redus de investiții din ultimele două decenii, în toate sectoarele SEN  (termo, hidro, nuclear, transport și distribuție) reprezintă cea mai gravă problemă, care a dus la o criză extinsă, prin reducerea activităților de cercetare-proiectare, de construcții-montaj, din industria constructoare de mașini pentru energetică, de peste 10 ori, la slăbirea  învățământului superior și la desfințarea învățământului mediu pentru formarea specialiștilor în energetică. În esență, vorbitorul consideră că nu se acordă atenția necesară de către autoritățile statului.

4.  Funcționarea ineficientă a pieței de energie electrică, pe baza structurii necorespunzătoare de producere a energiei electrice și a unei legislații primară și secundară deficitară. Piața nu-și realizează scopurile principale pentru care a fost creată, cel principal fiind cel de susținere a dezvoltarii SEN.

5. Distribuirea necorespunzătoare a costurilor pe lanțul producție-transport-distribuție-furnizare-consumator, precum și modul de folosire a veniturilor realizate, care a dus la subdezvoltarea SEN și la premiza creării în 10-15 ani a unei crize majore de capacități de producere, dezvoltarea fiind insuficientă în sectorul termo, a stagnat în sectorul nuclear și slabă în sectorul hidro.

6. Reducerea accentuată a numărului de specialiștil pentru energetică: proiectare-cercetare, construcții-montaj, construcții de mașini și exploatare, care pune în pericol dezvoltarea și funcționarea în siguranță a SEN.

7. Privatizările nereușite ale resurselor energetice și a companiilor din domeniul energetic. Există interes redus pentru investiții, dar  foarte crescut  pentru privatizări și cumpărarea de acțiuni la firmele de stat, în condiții dezavantajoase pentru statul român (PETROM, Hidroelectrica, Transelectrica etc).

8.    Finanțarea necorespunzătoare și cu costuri mari pentru dezvoltare și modernizări:

-  Cauza principală este privatizarea băncilor românești. Există interes redus a băncilor străine pentru finanțarea investițiilor din SEN.

- Bazarea dezvoltării doar pe capital străin este o mare eroare, lucru demonstrat în ultimele două decenii.

- Statul trebuie să redevină investitor important în SEN, pentru evitarea unei crize de capacități de producție.

 

O structură flexibilă de producere pe termen mediu și lung se poate obține dacă există libertatea de a stabili mixul energetic național (se pare acceptat de UE), echilibrat, bazat pe resursele energetice autohtone. Structura mixtul energetic multianual (2008-2014) a fost următoarea: cărbune (27-40 %), hidro (23-36 %), nuclear (18-21%), hidrocarburi (10-15 %), regerabile (1-9 %). Pentru perioada 2020-2035 mixtul energetic preliminat trebuie să aibă structura: cărbune (25-30 %), hidro (25-30 %), nuclear (20-25 %), regenerabile (15-20 %) și hidrocarburi (8-10 %). În acestă variantă, circa 65 % din producția de energie electrică (hidro, nuclear și RSE) este fără emisii de CO2.

Această variantă a mixtului energetic, poate fi considerată o  structură flexibilă de producere energie electrică, pe baza căreia SEN ar putea trece peste evenimente deosebite și se poate adapta la schimbări, fiind deja verificată.

Centralele termoelectrice trebuie să fie în continuare componentă de bază a mixtului energetic, pentru siguranța în funcționare a SEN, în regim normal și în situații deosebite, pe baza modernizărilor și investițiilor deja realizate și a unor investiții noi ce vor trebui realizate, cu grupuri mai eficiente (parametrii supracritici și ultrasupracritici la cele pe cărbune, cicluri combinate și turbine cu gaze la  cele pe gaze).

Politicile și strategiile energetice europeane și naționale, măsurile de restructurare ale SEN și funcționarea necorespunzătoare a pieței de energie electrică au afectat puternic și nejustificat centralele termoelectrice pe cărbune, cu efecte majore privind siguranța în funcționare SEN, securitatea energetică și siguranța națională.

Rolul componentei cărbune în mixtul energetic viitor, depinde în mare măsură de stadiul pregătirii principalelor centrale termoelectrice pe bază de cărbune, de asigurarea cărbunelui și de programul viitor  de dezvoltare a acestora.

În ultimii 20 de ani s-au realizat un volum mare de modernizări și investiții în principalele centrale pe cărbune (circa 90 % din producția pe cărbune): Turceni, Rovinari, Ișalnița, Craiova II, Mintia și Paroșeni, la care a crescut eficiența și siguranța în funcționare.

În acest sens, la CTE Turceni au fost prevăzute inițial 8 grupuri de 330 MW  (2.640 MW), fiind realizate și puse în funcțiune 7 grupuri, în stare de funcționare 4 grupuri: 3, 4, 5 și 7 (4x330 MW=1320 MW), modernizate și cu instalații de mediu (desulfurare, instalații de evacuare a cenușii în șlam dens și electrofiltre modernizate) în funcțiune. Instalațiile de NOx redus (denoxare) se vor monta și pune în funcțiune eșalonat, în intervalul 2018 -2020. Valoarea totală a modernizări și investiții realizate  în perioada 1992-2016 este de circa 743 mil Euro.

La CTE Rovinari: Din cele 4 grupuri (3, 4, 5, 6), de 330 MW , (4x330=1.320 MW), sunt modernizate grupurile 3, 4 și 6 de 330 MW, iar grupul 5 este în modernizare, cu termen 2019. La cele deja modernizate s-au montat și pus în funcțiune instalațiile de reducere a impactului asupra mediului (desulfurare, instalații de evacuare a cenușii prin șlam dens și electrofiltre modernizate). Instalațiile de NOx redus se vor monta la 2 grupuri până în 2018, iar la celelalte 2 grupuri până în 2020. Valoarea totală a modernizărilor și investițiilor realizate este de circa 598 mil Euro.

La CTE Isalnița: S-au modernizat grupurile 7 și 8 de 315 MW (2x315 =630 MW) în perioada 2009-2016, părțile mecanice, electrice și de automatizare și instalațiile de reducere a impactului asupra mediului: desulfurare, NOx, electrofiltre.Valoarea totală a modernizărilor și investițiilor realizate este de circa 250 mil Euro.

La CET Craiova II: S-au realizat modernizat grupurile 1 și 2 de 150 MW de cogenerare (2x150 MW=300 MW), lucrări la instalațiile mecanice, electrice și de automatizare și s-au montat arzătoare cu NOx redus. S-au montat instalații de mediu: desulfurare și fluid dens. Valoarea totală a modernizărilor și investițiilor este de  circa 105 mil Euro.

La CTE Mintia: S-a realizat modernizarea grupului 3 de 210 MW (235 MW după modernizare),  instalațiile mecanice, electrice, automatizări și electrofiltre și instalația de evacuare în șlam dens a cenușei. Nu este realizată instalația de desulfurare, estimată la o valoare de 40 mil. Euro. Valoarea totală a modernizărilor este de circa 160 mil Euro.

La CTE Paroșeni: S-a modernizat grupul 4 de 150 MW (PIF 2007), care  produce energie electrică și energie termică pentru instalația centralizată de încălzire a mai multor municipii și orașe din Valea Jiului. Sunt în în curs de finalizare: desulfurarea cu valoarea  de circa 49 mil euro și instalațiade evacuare în șlam dens cu 16,3 mil Euro. Valoarea totală a modernizărilor și investițiilor este de 194,3 mil Euro.

Pe termen scurt, mediu și chiar lung, se preliminează un aport al producției de energie electrică pe bază de cărbune, de 25-30 %, într-un mixt energetic echilibrat, pentru garantarea securității energetice, parte a securității naționale.

În concluzie dl Vaida aprecia în prezentarea trimisă că:

1. Starea actuală a SEN și întârzierea nejustificată din partea  Guvernului și a Ministerului Energiei, precum  și atitudinea pasivă a Parlamentului României,  privind  realizarea unei  noi strategii energetice, care să răspundă nevoilor naționale pe termen mediu și lung, nu ne dă garanția obținerii unei reziliențe, siguranțe și eficiențe ridicate în funcționarea SEN.

2. Reziliența și siguranța SEN trebuie susținute printr-o nouă strategie energetică și un program de dezvoltare pe termen mediu și lung, care să permită realizarea unui scenariu energetic optim, un mixt energetic bazat pe resursele naționale, menținerea unei dependențe de import sub 20 % și astfel realizarea unei structuri elastice de funcționare, care să poată trece peste evenimentele deosebite și să se poată adapta la schimbare.

3. Se constată o preocupare  deosebit de redusă a autorităților românești pentru realizarea unei strategii energetice coerente în interes național. Acest lucru a fost demonstrat cu prisosință de ultimul proiect de strategie, elaborat de guvern cu o consultanță străină, care  nu răspunde nevoilor energeticii  și economiei  naționale.

Având în vedere aceste lucruri, vorbitorul a propus următoarele:

- Realizarea noii Strategii Energetice (4 ani întârziere), care să stabilească ,,Scenariul energetic optim’’ și programul de dezvoltare pentru asigurarea resurselor energetice necesare, funcționarea mai eficientă și în siguranță a SEN, funcționarea mai eficientă a pieței angro de energie electrică; pregătirea condițiilor de cuplare la piața regională și apoi la piața unică europeană, de energie electrică și limitarea dependenței de import de resurse energetice.

- Exploatarea rațională și în interes național, a resurselor energetice neregenerabile și regenerabile, pentru a asigura energia necesară pe termen mediu și lung, prelungirea cât mai mult a duratei de epuizare a resurselor energetice neregenerabile, resursele energetice nu trebuie privatizate, exploatarea lor să se facă, prin contracte de exploatare cu firme specializate, în interes național și limitarea dependenței de import de resurse energetice, condiție principală a securității energetice a țării.

- Realizarea de investiții, în noi capacități de producție a energiei electrice și termice deorece fără investițiile necesare, în maxim 10 – 15 ani, va exista în mod cert un gol foarte mare de capacități de producere în centralele termoelectrice și cea nucleară. Totodată se impune realizarea de grupuri termoenergetice, de condensație și de cogenerare, cu eficiență ridicată, cu parametrii supracririci și ultrasupracritici pe cărbune și cu ciclu combinat și turbine cu gaze, pe gaze.

-  Evitarea în SEN a experienței negative a marilor privatizări din industriei, care au dus la dezindustrializarea țării și din privatizările băncilor mari naționale, care au dus la dificultăți majore în finanțarea proiectelor de dezvoltare a economiei și în mod special a SEN. Conform dlui Vaida se impune oprirea vânzării de acțiune a societăților din SEN.

-  Funcționarea în continuare a pieței angro de energie elelectrică pe baza structurii de producere actuale și fără corectarea legislației primară și secundară, nu va crea premizele necesare dezvoltării Sectorului Energetic.

Prezentarea domnului Mădălin Apostol – manager de proiect OMV PETROM – s-a concentrat pe importanța unui management corect al energiei într-o mare companie românească. După o scurtă introducere privind realizările PETROM, s-a insistat asupra viziunii companiei: ”Managementul energiei este chiar modul în care se fac lucrurile în companie”, iar această viziune presupune un angajament total la nivel de organizație, incluzând sprijinul conducerii către o utilizare eficientă a tuturor resurselor, în mod special a energiei. În acest context, oriunde se decid investiții, se analizează și se iau în considerație implicațiile energetice, combinat cu costul minim pe ciclul de viață. Se încurajează noi idei pentru un management al energiei din partea personalului la toate nivelurile.  

OMV Petrom este ferm angajată în îmbunătățirea performanțelor energetice în toate segmentele afacerii, eficiența energetică fiind pilonul pe care se sprijină Strategia de Sustenabilitate. Reducerea intensității energetice ajută compania să-și păstreze competitivitatea și contribuie la securitatea în alimentare, cuprinzând și o mai bună reziliență a infrastructurii. În cdrul companiei se conduc în mod regulat analize energetice și se caută soluții inovatoare pentru îmbunătățirea performanțelor și pentru reducerea impactului oprațiunilor asupra mediului înconjurător. Procesul este pasibil de îmbunătățiri continue prin ISO 50001, însă progresul viitor poate fi încetinit din cauza a doi factori:

- Pentru că măsurile cu cost mic și efecte importante au fost deja implementate și

- E nevoie de mecanisme financiare și stimulente noi pentru investițiile suplimentare.

 

În cadrul secțiunii de discuții, au luat cuvântul:

Doamna Silvia Vlăsceanu, director executiv ACUE, care a ridicat problema riscului de reglementare alături de celelalte riscuri menționate în cadrul studiului. Acest risc suplimentar impune ca reglementările să fie transparente, iar întregul cadru să fie predictibil. O altă problemă este legată de impunerea către operatorii de distribuție și de transport de a se transmite către operatorii de comunicații a infrastructurii fizice necesară telecomunicațiilor. Intrucât reziliența sporită costă, reglementatorul trebuie să ia în considerare și aceste costuri pe care să le considere costuri justificate. În sfârșit, după opinia dnei Vlăsceanu, politicul trebuie să aibă un rol minim în reglementare.

Domnul dr. ing. Gheorghe Indre a comentat pe larg riscul cibernetic, scoțând în evidență faptul că reziliența infrastructurilor critice, din care face parte și energia, este o parte a securității naționale în statele dezvoltate ale lumii.  În România, încă din anii 1980 s-au făcut studii de insularizare a diverselor zone ale sistemului astfel ca să se poată funcționa izolat.

Revenind la riscul cibernetic, s-a menționat – de asemenea – faptul că, așa cum spune Richard Danzig, unul din cei mai autorizați analiști ai fenomenului informațional, riscul cibernetic nu poate fi înlăturat în întregime, el devenind din ce în ce mai mare odată cu creșterea digitalizării infrastructurii, ceea ce face ca economiile mature să fie cele mai afectate. Asta face ca digitalizarea să devină un ”fruct otrăvit” și de aceea, trebuie să găsim echilibrul între beneficiile aduse și riscurile sale.

Alte intervenții au avut domnii P. Gheorghiescu, C. Vilt, L. Goia și M. Cârlan care au abordat probleme pe care sectorul românesc le-a întâlnit dar nu la intensitatea și complexitatea actuale, mai ales în contextul integrării în structurile europene. S-a mai exprimat frustrarea pentru faptul că factorii de decizie nu participă la astfel de dezbateri. De asemenea, se simte nevoia unei colaborări mai strânse cu Ministerul Mediului.

În final, moderatorul a mulțumit celor prezenți, și-a exprimat dezamăgirea pentru faptul că o parte din cei invitați nu au venit, dar a subliniat faptul că asemenea schimburi de informații sunt nu numai utile, dar și sincer exprimate, problemele spinoase fiind scoase la suprafață și discutate. 


Virgil Mușatescu este Prof. dr. ing., consilier CNR-CM


1182 vizualizari

Galerie foto

Pentru a putea posta comentarii, trebuie sa fiti logat in contul dvs. de utilizator.

Mai multe despre Comitetul National Roman al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME)

Cere Detalii sau Oferta

Completati cu numele dvs.

Completati cu denumirea companiei pe care o reprezentati.

Adresa dvs. de e-mail.

Numarul dvs. de contact.

Mesajul dvs.

Pentru abonare (la revista sau newsletter), postare comentarii sau participare la discutiile din forum, trebuie sa fiti logat in contul dvs. de utilizator. Daca nu aveti cont, click pe [creeaza un cont nou]
CAPTCHA

Introduceţi codul numeric din imaginea de mai jos.

Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.