,,Model de dezvoltare a afacerii prin inovare” (IV). SR 13547:2012 - Partea 2: Managementul proprietăţii intelectuale. Principii generale şi linii directoare

Obiectivul părţii a 2-a a standardului SR 13547 este de a defini principiile generale ale procesului de management al proprietăţii intelectuale şi de a stabili linii directoare pentru gestionarea acestui proces în cadrul unei organizaţii.

Necesitate

Proprietatea intelectuală este o formă a proprietăţii private care se referă la „creaţiile minţii”. Ea are în vedere protejarea produsului inteligenţei umane şi garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.

Protecţia legală pe care o oferă proprietatea intelectuală permite „creatorilor” să-şi vadă munca recunoscută şi eforturile răsplătite, astfel încât creativitatea şi inovaţia să fie încurajate.

În toate domeniile proprietăţii intelectuale, protecţia legală acoperă rezultatul sau expresia creaţiei. Nu sunt protejate ideile, ci doar modul lor de exprimare.

Protecţia se poate naşte prin efectul legii, cum e în cazul drepturilor de autor, sau ca urmare a solicitării acestor drepturi şi eliberarea unor titluri de protecţie ca urmare a exa­mi­nării cererilor de protecţie de către instituţii publice speciali­zate, aşa cum este cazul drepturilor de proprietate industrială.

Pentru a obţine această protecţie este necesară realizarea unei strategii de concepere şi implementare a condiţiilor necesare şi suficiente realizării acestui deziderat.

Structura standardului

Standardul cuprinde:

1. Domeniu de aplicare

2. Referinţe normative

3. Termeni şi definiţii

4. Cadrul organizaţional de desfăşurare a procesului de management al proprietăţii intelectuale

5. Definirea şi protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale: Obiecte ale proprietăţii intelectuale, Condiţii de protecţie a proprietăţii intelectuale

6. Procesul de management al proprietăţii intelectuale: Generalităţi, Stabilirea contextului, Identificarea şi securizarea inovaţiei, Gestionarea proprietăţii intelectuale, Exploatarea proprietăţii intelectuale, Criterii de evaluare a brevetelor şi mărcilor, Măsuri de apărare a drepturilor de proprietate intelectuală

7. Relaţia dintre standarde şi drepturile de proprie­tate intelectuală

Anexe:

• Anexa A (informativă) Formulare pentru înre­gistrarea obiectelor de proprietate industrială.
• Anexa B (informativă) Declaraţia invenţiei sau creaţiei.
• Anexa C(informativă) Fişa de prezentare a unui produs, proces sau tehnologie.
• Anexa D (informativă) Acord de confiden­ţia­litate

În prima parte a standardului sunt prezentate elemen­tele componente principale:

• Proprietatea intelectuală (PI) reprezintă un ansamblu de drepturi dobândite în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor geniului uman în domeniile tehnic, ştiinţific, literar sau artistic. Cuprinde proprietatea industrială şi dreptul de autor şi, respectiv, drepturile conexe.
• proprietatea industrială reprezintă ansamblul drepturilor dobândite în virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor tehnice ale geniului uman. Cuprinde, în principal, drepturile cu privire la invenţii în toate domeniile creaţiei umane, descoperirile ştiinţifice, modelele de utilitate, soiurile de plante, mărcile şi indicaţiile geografice, desenele şi modelele industriale, protecţia împotriva concurenţei neloiale.
• drepturi de autor - drepturi cu privire la operele literare cum sunt: romanele, poeziile şi piesele de teatru, filmele, operele muzicale, operele de artă: desene, picturi, fotografii, sculpturi şi lucrări arhitectonice, programe pentru calculator, site-uri Web şi baze de date, înregistrări ale programelor de radio şi de televiziune.
• drepturile conexe ale dreptului de autor sunt drepturile artiştilor interpreţi asupra activităţii lor, ale producătorilor de fonograme şi ale organismelor de radiodifuziune asupra programelor lor de radio şi de televiziune.
• Drepturi de proprietate intelectuală - sunt drepturi asupra unei proprietăţi nemateriale care, similar celorlalte drepturi, permit titularului sau proprietarului lor (în particular, asupra unui brevet de invenţie, al unei mărci sau al unei opere protejate prin drept de autor) să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale, concretizată în invenţia sau creaţia intelectuală respectivă;
• Know-how - un ansamblu de informaţii practice nebrevetate, care rezultă din experienţă şi prin încercări şi care este secret (adică nu este cunoscut în general şi nu este uşor accesibil), substanţial (adică important şi util pentru fabricarea produselor contractuale) şi identificabil (adică poate fi descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a permite să se verifice dacă îndeplineşte criteriile de secret şi substanţialitate);
• Cadrul organizaţional asigură gestionarea cât mai eficientă a proprietăţii intelectuale prin aplicarea procesului de management al proprietăţii intelectuale la dife­rite niveluri şi în contextul specific al unei organizaţii. În figura 1 (deschidere) este prezentată structura unui cadru or­­ganizaţional favorabil desfăşurării procesului de management al proprietăţii intelectuale şi relaţia dintre elementele sale componente.
• Managementul reprezintă mecanismul de punere în funcţiune a strategiei. În cadrul organizaţiilor moderne apare un nou element, respectiv managementul proprietăţii intelectuale ca parte a strategiei unei organizaţii. Managementul proprietăţii intelectuale implică funcţionalitatea unei scheme similare cu cea a unei organizaţii privită în ansamblul său, dar aplicată la nivelul elementelor ce constituie obiectele proprietăţii intelectuale. În tabelul 1 sunt prezentate principalele etape ale unui proces de management al PI la nivelul unei organizaţii.

Tabel 1

Protejarea proprietăţii intelectuale

După stabilirea obiectului PI şi a modalităţii de exploa­tare a acestuia, se ia în considerare modalitatea de protejare ulterioară a drepturilor de PI.

În cazul proprietăţii industriale, protecţia se obţine prin depunerea unei cererei în acest sens la Autoritatea naţională, comunitară sau internaţională care asigură protecţia, în timp ce dreptul de autor şi drepturile conexe sunt recunoscute prin efectul legii şi, de regulă, fără îndeplinirea niciunei formalităţi speciale de protecţie.

Metode de protecţie: brevetarea invenţiei, înregistrarea modelului de utilitate, înregistrarea mărcii, înregistrarea modelului sau desenului industrial, protecţia informaţiilor tehnice, tehnologice şi comerciale prin contract, succesiune legală sau testamentară, dacă nu se aplică brevetarea.

Un alt aspect prezentat în standard priveşte evalua­rea proprietăţii intelectuale. Sunt prezentate abordări şi metode de evaluare a brevetelor şi mărcilor, în funcţie de scopul evaluării, caracteristicile activului necorporal, informaţiile disponibile şi credibilitatea acestora.

În prezent, se utilizează trei metodologii importante de evaluare: abordarea prin cost (este folosită pentru a estima valoarea unui activ prin definirea costurilor necesare pentru a înlocui activul), abordarea prin venit (se iau în considerare veniturile care decurg din efectele drepturilor de proprietate intelectuală) şi abordarea prin piaţă (constă în compararea obiectului de proprietate intelectuală cu produse similare existente pe piaţa liberă).

Sunt prezentate şi metode practice de evaluare (utilizându-se formule matematice): formula de evaluare materială a brevetului, evaluarea drepturilor materiale care decurg din valorificarea brevetului de invenţie, formula de evaluare monetară a mărcii.

Întrucât nu întotdeauna drepturile de PI sunt respectate, a fost nevoie de stabilirea unor măsuri de apărare a acestora. De exemplu: notificarea părţii vinovate, sesizarea autorităţii competente pentru aplicarea legii administrative sau penale, solicitarea părţii vinovate de a remedia prejudiciul adus, măsuri de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă sau de punere în funcţiune a obiectului de proprietate intelectuală în cauză, precum şi măsuri pentru a se asigura retragerea acestuia de pe piaţă.

Exploatarea proprietăţii intelectuale

Exploatarea proprietăţii intelectuale înseamnă valorificarea avantajelor proprietăţii intelectuale pe care le aduce titularului, atât prin folosirea lor ca mijloace de susţinere a exploatării drepturilor de proprietate intelectuală, cât şi prin obţinerea de câştiguri din transmiterea acestor drepturi.

În practică, exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală se realizează în cadrul a două categorii de acţiuni:

• utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală direct de către titularul drepturilor;
• transmiterea drepturilor conferite de titlurile de protecţie.

Relaţia dintre standarde şi drepturile de proprietate intelectuală poate fi abordată din două perspective, şi anume:

• Drepturile de proprietate intelectuală încorporate în standarde. Orice creaţie intelectuală încorporată în standarde, fie că este obiect al proprietăţii industriale, fie că este obiect al dreptului de autor, nu trebuie să împiedice sau să îngreuneze aplicarea standardelor.
• Standardele constituie obiect al dreptului de autor. Activitatea de standardizare presupune un proces de creaţie colectivă în cadrul comitetelor tehnice de standardizare. Rezultatul acestui proces constă în elaborarea şi publicarea, pe baza principiilor standardizării, a unor seturi de reguli, prescripţii, caracteristici sub formă de standarde, destinate aplicării în diferite domenii economice şi sociale. Standardele naţionale sunt elaborate din iniţiativa şi sub responsabilitatea organismului naţional de standar­dizare, care publică sub numele său standardele naţionale şi alte documente de standardizare relevante.

În concluzie, generarea, analiza, protecţia şi exploa­tarea proprietăţii intelectuale, respectiv managementul acesteia, constituie subiectul unui proces complicat şi foarte solicitant din punct de vedere al resurselor implicate. Este absolut necesară stabilirea şi urmărirea unor etape clare, pentru a asigura reuşita acestui demers, precum şi mobilizarea unui număr semnificativ de resurse, astfel încât rezultatul opţiunut să fie optim, din punct de vedere cost - eficienţă şi durabil.

Este de aşteptat ca apariţia unui standard privind ma­nagementul inovării să producă efecte economice semnificative, dată fiind concepţia procedurată a acestuia, ceea ce îl face mai uşor de urmărit şi de aplicat.