Factorii naționali influențează abordările gestionării SSM

Ca studiu realizat ca urmare a Sondajului în rândul întreprinde­rilor privind riscurile noi şi emergente (ESENER), raportul intitulat „Analiza factorilor determinanţi ai practicilor în materie de sănătate şi securitate în muncă” în mai multe state membre oferă informaţii detaliate privind modul în care factorii de mediu influenţează abordările gestionării SSM.

Pe lângă cele cinci categorii mari de factori determinanţi identificaţi, raportul arată că schimbarea reprezintă contextul de mediu cel mai frecvent care afectează modul în care legislaţia este transpusă în practică în Europa. Diferenţele între mediile de lucru din Europa sunt semnificative şi depind de factori contextuali mai ampli, precum infrastructurile naţionale existente şi procesele deja instituite.

Constatările proiectului, împreună cu datele ESENER, sugerează că cerinţele UE sunt transpuse în practici dife­rite la locul de muncă în statele membre. Cei cinci factori determinanţi ai practicilor SSM la locul de muncă sunt:

• influenţele de la nivelul UE şi de la nivel su­pra­­­naţional (de exemplu, legislaţia, acordurile în­­cheiate între partenerii sociali, strategiile etc.);
• guvernanţa şi reglementarea la nivel naţional şi sistemul SSM;
• relaţiile de muncă, sindicatele şi organizarea şi procedurile angajatorilor;
• restructurarea economică;
• alte sisteme asociate (de exemplu, asistenţa socială, sănătatea etc.).

Elementul comun între ţări este contextul de mediu dinamic, în legătură cu care s-au constatat schimbări rapide în ultimele decenii, schimbări determinate, de asemenea, de globalizare, restructurarea pieţei muncii, deficite bugetare şi declinul mişcărilor sindicale, de exemplu.

Raportul se concentrează pe principalele domenii de interes ale ESENER – gestionarea SSM, gestionarea riscurilor psihosociale şi implicarea angajaţilor şi a reprezentanţilor acestora în aceste două domenii – şi analizează modul în care mediul afectează aceste trei domenii.

Factorii care influenţează nivelul gestionării SSM la nivel naţional sunt:

• existenţa unei tradiţii a abordării participative pe bază de proceduri a gestionării SSM;
• costurile percepute ale punerii în aplicare şi ale conformităţii cu legislaţia;
• infrastructura de suport disponibilă;
• climatul politic şi economic general.

Gestionarea riscurilor psiho-sociale a apărut ca un „subset avansat” al gestionării la nivel mai general a SSM şi s-a constatat că organizaţiile cu o bună gestionare a SSM gestionează şi riscurile psiho-sociale în mod adecvat.

Cu toate acestea, cercetările indică o nevoie clară de creare a unei strategii solide de prevenire privind securitatea şi sănătatea în muncă, care să poată fi aplicată fără a se lua în considerare graniţele naţionale. O astfel de stra­tegie ar contribui la îndreptarea eforturilor naţionale către îmbunătăţirea practicilor SSM.