¬acum, acum, acum

Principiile după care funcţionează oamenii şi lumea s-au schimbat accelerat, după viteza cu care se desfăşoară totul în jur. Pare că, fundamental şi aparent definitiv spiritualizatul Apoi a fost înlocuit cu brutalul acum! Sau chiar totul acum! Sau, măcar, cât mai mult acum! Dacă te uiţi în jur, pare că oamenii ar trebui să primească totul acum. Fac tot ce le stă în putere să aibă totul acum. Nu mai lasă nimic de la ei (pentru alţii, pentru mâine sau pentru mai târziu). Şi se dau peste cap să obţină totul, tot ce-şi imaginează că merită sau doar lor li se cuvine, doar pentru că alţii nu cer cu voce tare sau nu sacrifică ce au sacrificat ei pentru a obţine. Şi sunt dispuşi să facă asta cu orice risc. Cu orice sacrificiu. Uneori ceea ce sacrifice este moralitatea. Nu mai lasă nimic pe mâine sau, ce să mai zicem de apoi sau pentru alţii. Mulţi, parcă din ce în ce mai mulţi, pentru acum pot sacrifice orice şi pe oricine. Familia, echilibrul şi liniştea de mâine (vedem la TV destule exemple). Ele au fost generate de un anterior asumat totul acum! Viaţa se materializează acut şi pare că spiritul este o invenţie, un păcat de tinereţe al omenirii. O scamă logică, o butaforie a raţiunii. O alunecare de la realitatea rapace, sălbatică, crudă – singura valabilă şi validată de chiar acţiunile lor. Pare că unii s-au trezit dintr-o buimăceală şi abia acum au realizat ce trebuie să facă. Nişte somnambuli pragmatici şi rapace ce bântuie fără reguli viaţa, care înainte părea că avea sens, funcţionând după alte reguli. Mă întreb de multe ori ce ar gândi un astfel de om dacă ar înţelege că au fost închişi sau au murit oameni în istoria omenirii (mulţi şi în România) pentru principii.

Pentru nimic material. Nu pentru comisioane sau marje bune, profituri suculente sau alte avantaje materiale sau fiziologice. Îşi spun, probabil: „O moarte ieftină. Noi suntem mai presus de atât.”

Te poţi gândi: „bine că s-au descoperit deja legile fizicii, matematicii şi am dobândit deja cunoştinţe fundamentale” pentru că acum, cu noul curent, nu ar fi avut nicio şansă. Homo „actualus” este prea ocupat cu mărunte chestiuni fundamentale. Este omul momentului ce îl reneagă frenetic pe homo sapiens, apusul. În lipsa evoluţiei acestei noi specii, nu ne rămâne decăt să urmărim evoluţia lui „totul acum”. Nu e complicat, totul se televizează.