Alternative şi comparative CAD Rhinoceros

Într-un articol anterior despre software-ul Rhinoceros spuneam că acesta lucrează foarte asemănător AutoCAD-ului, dar că este destinat eminamente proiectării 3D (profilarea pentru proiectarea formelor 3D neconvenţionale fiind argumentul major pentru succesul său). În cele ce urmează vom încerca să punctăm câteva dintre particularităţile sale practice.

Nu este un IntelliCAD

La primele contacte cu Rhinoceros, și mai ales observând similitudinea comenzilor cu cele din AutoCAD, am fi tentați să credem că este o materializare de IntelliCAD, mai ales că poate lucra direct cu formatul de fișier DWG (exploa tând deci standardul OpenDWG pe care se bazează toate întruchipările IntelliCAD). Însă substanțialitatea facilităților pentru proiectarea 3D departajează net și anulează presupunerea. Din perspectiva 3D-ului am fi tentați să facem o paralelă mai degrabă cu Autodesk Inventor (însă acela are o specializare MCAD mai accentuată) sau cu 3DS Max (unde găsim accentul pe animația tridimensională).

Mai mult, aflăm (așa cum scriam într-un articol anterior din T&T), că succesul software-ului Rhinoceros se datorează în bună măsură lui Grasshopper – mediul de programare vizuală dezvoltat tot în cadrul firmei Robert McNeel & Associates, și care rulează în tadem cu Rhinoceros 3D. Cu ajutorul lui Grasshopper se pot experimenta forme 3D extrem de neconvenționale, prin faptul esențial că proiectantului i se îngăduie să modifice foarte liber parametrii definind geometriile. Este adevărat că și mediul AutoCAD ar avea alăturat, în familia Autodesk, un software destinat proiectării conceptuale parametrice (Dynamo Studio), însă prețul lor este mult mai mare decât al perechii Rhinoceros – Grasshopper.

Repere comparative şi distinctive

Pentru că uneori comitem raportarea la AutoCAD, trebuie subliniat că o comparație propriu- zisă nu are sens: AutoCAD-ul este o platformă CAD generală, iar mulțimea sa de facilități o depășește net pe cea a lui Rhinoceros. Așa încât aici ne asumăm astfel de referiri doar pentru o mai facilă înțelegere a profilării acestuia din urmă. Din perspectiva 3D-ului, comparația aproape că lămurește lucrurile. Modelarea de solide în AutoCAD se poate face doar prin operații bo-oleane (uniune, diferență, intersecție), pe când Rhinoceros are și facilități împrumutate de la software-urile de modelare a solidelor: cu acesta se pot crea forme 3D prin folosirea de curbe și de profile generatoare de entități.

Formatul de fișier nativ aici este .3DM, bine optimizat pentru gestionarea geometriilor NURBS. (Notăm de partea lui Rhinoceros și abilitatea de a importa/exporta geomerie 3D în formatul generic OBJ.)

Ca și la ultimele ediții de AutoCAD, găsim acum în Rhino facilitatea de a ,,secționa” modelul 3D (comanda Clipping Plane), adică de a reprezenta (în viewport-urile dorite) vederea rezultată prin îndepărtarea formelor cuprinse între privitorul virtual și planul de secțiune definit de utilizator. Și, apropo de vederi, poate că merită menționată comanda Make2D (aplicabilă doar asupra geometriilor NURBS) care, acționând în viewport-ul curent, transformă modelul 3D într-un desen filar (2D), ce poate fi apoi exportat către AutoCAD sau către Adobe Illustrator. (Adobe Illustrator este un robust software de grafică vectorială, lucrând orientat pe document/ pagină, și fiind capabil să integreze în compoziția grafică și imagini raster/bitmap.) De altfel, pentru situațiile/profesiile în care este importantă crearea de planșe/compoziții de prezentare (de punere în pagină a conceptului), se folosește intens filiera Rhinoceros - Adobe Illustrator. (AutoCAD și din Rhinoceros fiind esențialmente software-uri tehnice, abilitățile Layout/ PaperSpace sunt prea spartane pentru a obține efecte artistice de impact.)

Spre final

Ar fi multe de spus despre Rhinoceros și povestea lui. Este un software interesant și cu multă căutare pe mapamond. Probabil că potențele lui 3D, bazate pe o implementare NURBS consistentă, se datorează destinării lui inițiale pentru proiectarea de bărci și de caroserii stilate. Iar ușurința de a lucra cu forme curbe și suprafețe ,,smooth’’ i-au adus ulterior succes și în design industrial și în arhitectură, pentru care esențială este și prezența Grasshopper-ului, cu numărul lui mare de plug-in-uri dar și cu acea deschidere către fantezii generate prin experimentare parametrică.

Mircea Băduț este inginer, consultant CAD/IT